Un soi de deranj mintal

Cred că am identificat un soi de comportament deviat la români, o atitudine greşită (între altele):

            credem cu succes (şi ne comportăm ca atare), că sîntem SEPARAŢI de natură, de mediul înconjurător, că sîntem specia cea mai avansată, separată de orice alte specii vii şi cu puterea de a domina tot ce este in jurul nostru.

Cînd Dumnezeu ne-a dat voie să ne ridicăm pe propriile picioare, eram puţini, mici şi deloc inteligenţi.

Testul prostiei fundamentale a fost dat atunci cînd moşul nostru a ales să nu asculte Dumnezeu ci de femeie (înşelată, la rîndul ei) - ca principiu, nu ca formă biologică, socială, etc.

Cu toate acestea, ne-am înmulţit biologic, ne-am coagulat în grupuri din ce în ce mai mari şi într-un mod macabru (invidii, trădări, crime, războaie, minciuni, etc) ne-am bătut joc de orice şi de oricine.

Pe scurt, aşa văd eu relaţia dintre om, Dumnezeu şi cealaltă parte a Creaţiei.

Pe acest model al deranjului mental, în sînul colectivităţii umane apar unii care cred că se pot separa (şi reuşesc) şi că sînt nu numai diferiţi de restul (fapt normal altminteri) dar că această diferenţă se manifestă în sensul în care ei pot stăpîni, trăda, nimici, batjocori, etc pe ceilalţi.

Asta se întîmplă cu clica politicianistă şi culmea, are şi un argument puternic: democraţia le permite să fie astfel.

În democraţie poţi  

    - să fii demagog (obţii susţinerea maselor aiurite),

    - să înşeli (aici intervin cu succes avocaţii pe care eu vroiam să îi limităm ca număr şi implicare),

    - să parazitezi (în mod logic, munca e pentru ceilalţi, pt proşti),

    - să cîştigi ilegitim, indecent şi nefolositor de mult doar pentru că ai acest drept

    - să ai puterea (banului, poziţiei, expertizei, relaţiei nepotrivite, etc) şi să corupi cu ea devenind mai puternic şi tot aşa …

    - să spui orice ("libertatea" cuvîntului) şi să retractezi...

Dar chiar şi democraţia ar trebui să aibe limitele ei sănătoase.

Astfel, NU este permis unui împuţit de preşedinte (aşa îi place dumnealui să categorisească oamenii pe care îi conduce şi reprezintă, aşa îl descriu şi eu) să dirijeze servicii secrete plătite de cei care muncesc contra unora sau altora în interesul propriu.

Nu este permis unui oarecare preşedinte ANAF să numească şef al unei vămi un puşti, un neica nimeni, fără concurs, fără competenţe şi experienţă, doar pt că răspunde pozitiv la şpagă.

Nu este permis unui guvern să ia măsuri criminale (în sănătate, învăţămînt, siguranţă publică, pensii, etc) împotriva propriului popor redus la simple cifre, transformîndu-se astfel în sluga unui sistem  financiar corupt, pe care nu numai că nu îl interesează ca eu, român, să trăiesc bine, ci dimpotrivă, să ajung sclavul respectivului sistem.

Nu este permis să ridici impostura, mîrlănia, hoţia, minciuna, crima, trădarea, ameninţarea, la nivel de valori naţionale.

DAR mai ales, NE  ESTE  PERMIS nouă, tuturor celor care am ales să ne spetim muncind şi învăţînd după puterile fiecăruia, să trăim corect şi pînă la urmă româneşte, să le arătăm uşa acestor domni, să îl dăm afară pe retardul de Franks, să îi spunem acelui mizerabil să plece de la Cotroceni (marinarii nu sînt de vină pînă la urmă) şi chiar să ne alegem în cunoştinţă de cauză sistemul de guvernare şi organizare statală care se potriveşte românilor.Nici monarhia unei Germanii apuse, liberalismul iudeo-masonic sau comunismul verilor acestora şi nici pseudo-democraţia actuală NU sînt potrivite acestui neam rămas în urmă în multe privinţe dar care are dreptul legitim la a-şi conduce singur destinele.

Putem să cerem toate aceste lucruri prin petiţii, prin scrisori deschise, prin conferinţe publice şi direct în stradă - dar trebuie să o facem.Organizat sau spontan, în grupuri sau individual, trebuie.

            Mă gîndesc că poate copiii sau nepoţii mă vor întreba de ce n-am făcut-o...Ştie cineva vreun răspuns bun ?