Cătălin faţă cu ... statu'

Dragă jurnalule, adună în paginile tale o altă revoltă a unuia dintre reacţionari:

"O să încerc să enumăr mai jos nu o conjugare a verbului " a sta",  ci o exemplificare a Statului, cleiul ăsta care ne mai ţine între graniţe.

Titlul meu e simplu: de ceva vreme, am tot felul de controale prin firmă, de la Stat. Asta pentru că probabil sunt vinovat să mai fiu în viaţă. Şi de fiecare dată, percep Statul ăsta ca pe un ins cu chiştocul în colţul gurii, cu basca pe ceafă, cu o ţigară la ureche, pentru orice eventualitate şi cu amprenta pregătită să se semneze.

Tot felul de chibiţi şi ţucalari din tot felul de cotloane ale Statului îşi arată faţa, zîmbind şmechereşte: "Te-am prins, moşule!". Frecîndu-şi palmele cînd îţi intră în birou, scuipînd în vîrful degetelor cînd îţi "purecă" dosarele contabile sau ce or mai fi ele. Dîndu-şi important cu părerea, ţîţîind atent şi cu ochii daţi peste cap, la fiecare pagină colorată din dosar.

Pe urmă, Statul îşi trage un fum în piept din veşnicul chiştoc, scuipă într-o parte şi te ia sfătos cu chestiuni legale, articole şi exemple. Deja eşti încadrat şi înregimentat în batalionul disciplinar al … indisciplinaţilor şi al infractorilor. Te simţi ca un violator de dame ( vorba lui Ţuţea), ţi se face ruşine (fără să ştii de ce), pe urmă îţi tragi o palmă...Şi la final plăteşti mulţumit o amendă (e musai, altfel el, Statul, pare ineficient – şi asta nu e de dorit, nu-i aşa –n.m.). Şi Statul iese victorios, iar mîine tu, cel ce plăteşte, intri  într-o statistică a amenzilor date de cutare sau cutare sau cutare.

Păcat că nu realizezi că suntem controlaţi şi pedepsiţi tot cei care de obicei ne plătim obligaţiile. Nici nu le zicem altfel, sunt "obligaţii". Dar în mintea mea, de exemplu, plătesc şomaj să susţin un nevoiaş, plătesc sănătate în ideea că poate bunicii ori părinţii or sta din pură întămplare umană în spital.

Plătesc şi impozit, gîndind că profesorii copiilor mei trebuie să aibă o demnitate, că poliţaii au şi ei rostul lor, că vameşii, doctorii şi restul sunt tot …"noi". NU "Statul". Din păcate, noi suntem "contribuabili". La ce oare contribuim?

Cînd noi ne-am pus viitorul copiilor în mîinile unui idiot. Cînd sănătatea zace bolnavă şi pe moarte în sertarele unui ungur nepăsător. Cînd cultura ( adica muzee, dar şi credinţa) stau la cheremul altui ungur, la fel de flegmatic...Noi suntem doar contribuabili.

Statu’, cu chiştocul în gură, îşi numără cîştigul de pe o zi pe alta, fără să îi pese de viitor.
Ne pune pe gînduri asta, ori ba? Reacţionăm , ori ba?
Voi spuneţi.
Eu sunt gata să plec, sincer, într-un stat care mă consiliază.
Continuăm."