marți, 17 mai 2011

Exerciţiu de marţi

Stephen Hawking, om de ştiinţă, cosmolog, fizician remarcabil, născut în ziua în care se împlineau 300 de ani de la moartea lui Galileo Galilei
Observ aproape într-un mod idiot că poţi face exerciţii cu viaţa, ea oferindu-ţi această şansă deosebită: poţi  alege cum să fii, să te schimbi, cum să trăieşti, să te laşi trăit, etc.Dar nu poţi cu moartea.Nu vorbesc de mortificări, acele încercări inutile de a demonstra inutilul (ex: derivate de fachirism, consumul de droguri).Chiar şi exerciţiul sau încercarea continuă ori în salturi de “a muri lumii” sau de a “omorî patimile” le includ tot la omagierea vieţii, ba chiar la căutarea vieţii adevărate.
A căuta pe cale, a alege calea, drumul, direcţia.Căutarea vieţii adevărate …
Cînd EL a spus: “Eu sînt Calea, Adevărul şi Viaţa” ne-a dăruit într-o singură Persoană acest exerciţiu.
Asupra morţii cred că poţi doar medita.Orice exerciţiu în acest sens este un parcurs unic, irepetabil şi definitiv, fără comentarii sau reluări de faze.Gîndul la moarte însă, pentru o minte matură, poate fi un exerciţiu de igienă mentală şi morală.Altfel, e o nucă tare pentru dinţi de lapte.
“Scleroză laterală amiotrofică” este boala cu care se luptă Stephen Hawking încă de la 21 ani şi numele unei morţi căreia i s-a sustras pînă acum, transformîndu-şi vieţuirea într-un reper important al lumii ştiinţifice.
 Întunericul este absenţa luminii, după cum frigul e absenţa căldurii.Pot gîndi moartea sufletească în acelaşi mod ca pe o lipsă a iubirii.
Cînd amicul Vlad mi-a tunat triumfător că Stephen Hawking a decretat (fireşte, cu autoritatea savantului) că dincolo de moarte e doar întuneric, că nu există rai sau viaţa de dincolo, am realizat cu respectul cuvenit unei minţi strălucite şi unui caracter de învingător, că … dinţii de lapte pot să rămînă încă mult timp.
Într-un mod cu totul păgîn am o întrebare pentru Vlad: Şi dacă există dincolo ?Iar apoi, dacă dincolo e şi lumină, Lumină care te va întreba doar atît: “Tu cine eşti?”

3 comentarii:

  1. Adevarul este ca e greu sa arati cuiva cum arde focul, daca respectivului i-a intrat fum in ochi. Si nu ma refer la savantul autor de emanatii cu pretentii de lege, fie ele chiar si numai ale fizicii, el este pe calea lui, stie sa-si gaseasca drumul si cu lumina stinsa, altcineva se pare ca bajbaie prin intuneric...
    Eu cred ca doar se confirma zicerea lui Nae Ionescu. "Ateul este mai apropiat de Dumnezeu, in lupta sa cu Dumnezeu, decat indiferentul stins sufleteste". Asa ca nu te pune pe ganduri, chiar nu e cazul.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu atitudinea savantului m-a pus pe gînduri ci faptul că sînt deja foarte mulți (prea mulți?) cei care își justifică viețuirea, faptele, comportamentul, etc prin opinii trunchiate preluate (de cele mai multe ori printr-o „gugăreală” ieftină) de la astfel de formatori de opinie.
    Pe de altă parte Hawking se contrazice elementar (e și opinia unui rabin cunoscut dar nu vreau să insist) cel puțin în 2 rînduri: cînd vorbește de crearea „unor lumi”, respectiv cînd atrage atenția asupra particulei lui Dumnezeu.
    Da, Nae Ionescu zicea bine.

    RăspundețiȘtergere
  3. Comentariu de la Cătălin:
    "Am citit postarea ta despre concluzia unui domn, mai mult sau mai puţin lovit de destin...Auzisem cu o seară înainte aceeaşi "veste" şi mă gîndeam ce subiect iese de aici.
    Eu aş continua în următoarea manieră:
    - sublinierea că e născut în aceeaşi zi în care se împlineau 300 de ani de la moartea lui Galileo Galilei e interesantă. Posibil ca aia să fie ziua cînd Dumnezeu poate fi negat. O fi chiar o zi de marţi, de ce nu...
    - sincer, eu cred că domnul în cauză este genial. Probabil că, fizica, în drumul dînsei de la zero la infinit, a reuşit să conecteze sinapsele aşa cum ar trebui. Corpul nu are rost la dînsul şi totul s-a decantat în creier. Şi a rezultat ceva înspăimîntător de deştept..
    - pentru Vlad : are el nevoie de o certitudine că dincolo nu e nimic? E o întrebare grea, pentru capacitatea mea de cuprindere.
    Personal, voi comenta că am un profund respect faţă de renumitul fizician. Eu nu aş fi avut tăria şi o spun cu toata credinţa mea, să îmi duc viaţa aşa. Mai ales avînd un astfel de nivel de pătrundere a cunoaşterii. Pe scurt, m-aş fi stins cumva. Încă fericit că încheiasem mergînd pe picioarele mele, atingînd cu mîinile mele, vorbind cu limba mea...Pentru mine, acest om este un exemplu viu a cît de mult se poate suferi, în viaţă fiind. Mi-e foarte greu să continui pe subiectul ăsta, încercînd să rămîn oarecum corect ( în limitele mele). Nu pot, indiferent de raportul coeficienţilor noştri de inteligenţă, să accept ideea dînsului. Îi respect ipotezele. Îi respect liniştirea pe care a găsit-o atunci cînd a concluzionat că Dumnezeu nu există. Ce nu întelesese el este că Dumnezeu „nu există” fiindcă s-a risipit în noi, încercînd să ne redea din frumuseţile accesibile prin cunoaştere. ,,
    Uneori, liberul arbitru ne joacă feste. Nu sunt fizician, nici om de ştiinţă. Hawking este "mare fizician”: din ce motiv? A schimbat cu ceva, în bine, lumea? Posibil, eu habar nu am. Dar de la supărarea ta pe Dumnezeu pînă la împăcarea cu tine însuţi, uneori o viaţă de om nu ajunge.
    Eu îl încadrez la categoria " dat cu părerea" Nu mă poate pune pe gînduri, din păcate pentru mine. Fiindcă dincolo de înţelegerea, să zicem reproductivă a unor fenomene, alegerea unui drum e o chestiune dificilă. Uneori faci cum "simţi"
    Ideea religiei cu "crede şi nu cerceta" nu cred, personal, că se referea la a accepta orice idioţenie ca fiind reală. Ci mai degrabă se referea la aceea că trebuie să te goleşti de îndoieli pentru a putea cumva lăsa loc şi ne-cercetatului. Ca la pozele 3D, întîi îţi încrucişezi ochii pentru a vedea clar...
    Îi doresc domnului renumit fizician viaţă lungă, dacă şi el şi-o doreşte. Probabil că atunci cînd va vedea dacă există "dincolo" ori ba, nu se va mai putea răzgîndi. Eu am motive să cred nu că există dincolo, neapărat, ci mai ales că există o ordine universală, că nu suntem chiar întămplător pe aici."

    RăspundețiȘtergere