Simpla afirmare a problematicii românismului (referiri în discursurile radio la meditaţia Pr Stăniloaie "Ortodoxie şi românism")e o reînviere a discursului naţionalist, tema pe care mai marii noştri se sfiesc să o abordeze pentru că nu e european, îi deranjăm pe unguri, ţigani sau evrei şi oricum, nu e momentul.
Momentul să vorbim în termeni naţionalişti despre noi ca popor este tot timpul, de la Eminescu încoace.
Iată ce cred eu:
Cred că sîntem (nu sUntem) ortodocşi, NU pentru că aşa ne spune vlădica, pentru că aşa arată sondajele sau pentru că ne place să ne autoflatăm separîndu-ne cu trufie de "alţii", ci pentru că:
- ortodocşi sînt sfinţii martiri din lagărele şi închisorile comuniste, precum şi soldaţii care s-au jertfit pentru ţară
- ortodocşi sînt Eminescu şi Blaga şi cei care au înţeles şi apărat faptul că românul este şi ortodox
- ortodocşi sînt Sfinţii Brîncoveni şi Sfetnicul Ianache, Sfîntul Voievod Ştefan cel Mare, Sfîntul Voievod Neagoe Basarab ...
- ortodocşi sînt sfinţii acestui neam al cărui şir uriaş încă nu este suficient cunoscut
- ortodocşi sînt Sfinţii Apostoli Andrei şi Filip din ceata ortodoxă, (cum altfel?) a sfinţilor apostoli
- ortodox este chiar Adevărul în persoana Mîntuitorului Iisus Hristos care crede şi se încrede drept şi cu dreptate, total şi al cărui model, arhetip, s-a transmis nouă pînă astăzi prin sfinţii şi prietenii lui, cunoscuţi sau necunoscuţi nouă ...
NU sîntem ortodocşi pentru că :
- nu ne pasă, nu mai simţim, dar judecăm
- nu ne jertfim, dar cerem şi avem aşteptări
- nu ascultăm, dar vorbim mult şi prost (chiar dacă uneori teologhisim sofisticat ca de la înălţimea catedrelor)
- nu avem răbdare, dar acţionăm haotic, impulsiv şi fără grijă
- ne-am împărţit în mii de grupuri, dar ne prefacem că sîntem uniţi
- ne-am pierdut măsura, dar ne poziţionăm în centrul universului
- clădim ziduri şi dărîmăm suflete
- ....
Ne miruim, ne "iertăm păcatele" unii altora, mirosim frumos şi avem pretenţia că dreptatea şi drepturile sînt ale noastre şi călcăm totul în picioare pentru a ni le "apăra" şi justifica ...
Ortodocşii sînt liberi; acest popor român de astăzi este robul păcatelor şi al voinţelor străine de acest neam.
Ortodocşii sînt nobili, jertfind total, cu toată inima, fără să aştepte recompense; poporul acesta stă azi cu mîna întinsă şi se azmute pe 1 litru de ulei şi 1 kg de zahăr în ziua în care un alt popor îşi continuă viaţa în DEMNITATE, după ce un cutremur, un tsunami şi un dezastru nuclear l-au lovit fără milă.
Ortodocşii nu au nevoie de ajutorul sau aprobarea altor credinţe şi neamuri pentru a-şi duce viaţa în Hristos; noi facem plecăciuni şi metanii în faţa străinilor de ortodoxie şi pupăm mîna unor voinţe "europene" sau de aiurea ca să ne tîrîm umbra pe acest pămînt.
Ortodocşii au puterea de a îndura aici toate ale lumii; noi nu înduram Adevărul şi ne autoîndreptăţim, sîntem teologi desăvîrşiţi cînd ne justificăm faptele, de parcă viaţa noastră lumească chiar ar conta în iconomia acestei lumi...
Ortodocşii MĂRTURISESC ADEVĂRUL deschis, dar noi ne ascundem în tăceri vinovate, bîrfe josnice sau şoapte pe la colţuri
Ortodocşi români mai sînt încă, dar nu destui.
Şi peste toate acestea, cifrele: 80-85% dintre românii de azi sînt sau se pretind a fi ortodocşi.
Nedumeririle mele:
Chiar credeţi că acest popor, redus la o ... populaţie, o aritmetică electorală, MAI este ortodox ?
Chiar credeţi că teologia înaltă şi predată sofisticat în institutele de profil justifică din capul locului această teoremă-teorie (propoziţie cu valoare de adevăr, demonstrabilă) a ortodoxiei ACESTUI popor ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu