marți, 22 martie 2011

Despre România pierdută

Am primit în urmă cu ceva zile o scrisoare de la Cătălin care suna cam aşa:

"Am ales să pun titlul ăsta fiindcă exact aşa îmi pare mie acum.
Noi, eu cel puţin, am pierdut aceasta românie. Intenţionat substantiv comun fiindcă aici au adus-o domnii ăştia de azi. Din majusculă ţară am ajuns minusculă vorbă.
Probabil sunt uşor apăsat de vremea de afară însă sunt la fel de apăsat de indiscutabila nediscutata … discuţie despre statul nostru naţional, unitar şi indivizibil, pierdut în meandrele concretului democratic.
Vezi tu, noi am pus pe Dumnezeu deoparte, în-ierbindu-L  în Biblie, crezând că e parte a unei creşteri "evolutive" la scară antropologică. Adică Dumnezeu face parte din trecut. Azi, noi purtăm cravate violet ( cei iniţiaţi), ne închinăm cu semnul crucii şi cu gândul aiurea. Şi în acelaşi timp ne înfrăţim cu cine nu ne putem înfrăţi, doar să mai putem puţin suge la carotida naţiunii ăsteia.
Sunt, cum spuneam, apăsat de ieşirile maghiarilor unguri de la noi. De laşitatea celor ce ne reprezintă care nu au ouă sa le spună : fraţilor noştri unguri, nu vă place de noi? Duceţi-vă la voi şi GATA!
Eu sunt sătul să fiu majoritar cu drepturi minoritare. Mai bine să împlinim visul lui Fănuş Neagu, care întrebat pe la începutul anilor 90 ce vis are, a răspuns  că să fie minoritar în ţară majoritară şi-ar dori...
Eu sunt sătul să aud domni care cu greu vorbesc româneşte dar se alimentează din banii noştri, ai mei, ai tăi, cerând drepturi, drepturi, egalitate...Ei deja au depăşit toate drepturile posibile şi nu le e de ajuns.
Am înţeles, există o majoritate, diabolic de democratică, ce e capabilă de orice. Dar credeam că au mărşăluit şi ei, stângaci ori ba, pe "Treceţi batalioane române Carpaţii".
Noi nu am fost niciodată o naţiune cu pretenţii de cotropire. Ştii de ce, zic eu? Fiindcă ne place să bârfim, la o ceva de băut : „ce-ar fi, de-ar fi ?”
Cred că trebuie să începem să ne ruşinăm de noi.
Fără Dumnezeu, mărşăluim undeva între Rai şi Iad, permanent pe drumurile lăturalnice ale istoriei. Cu democraţia, ne afundăm sigur în vreo hazna fără capac.
…Am asistat ieri la circul democratic tipic al Parlamentului de azi. Când o doamnă cu ouă le taie ouăle unor domni fără ouă. Şi continuă să numere mai ceva ca Pristanda.
Am văzut aşa-zişi lideri ( cine şi ce îi face pe ei lideri ?) ai opoziţiei, zbierând cu venele umflate despre infamitatea actualei puteri. Dar nu am văzut poporul român. Nicăieri !
Văd ziarişti care gângăvesc idioţenii notorii. Văd analişti care analizează neanalizatul. Dar nu aud nimic despre naţiunea asta. Despre viitorul ei, fiindcă trecutul l-am facut preş pentru unguri.
Şi aşa am ajuns să vorbesc despre România pierdută.
Noi nu ne-am făcut bagajele nu din patriotism, în final. Doar pentru că suntem prea proşti şi prea naivi.
Eu zic să începem să scriem testamentul conştiinţei noastre, defuncte.
Nu mai căuta pe hartă România. Nu are sens. Ea este unde simte sufletul tău. Fizic, e doar o dispută între hiene. Material, e doar un exemplu negativ.
Cândva, ţara asta era "pohta ce-am pohtit !". Sună aiurea azi, nu?"

Ei bine, rîndurile de mai sus fac parte din categoria celor care mă fac să îmi cercetez mai atent motivaţia de a continua să ... ce, pînă la urmă ?
Mi-am propus nu doar să vorbesc (o fac mai bine decit mine alţii mai pricepuţi ) ci să şi fac ceva.Nu de unul singur, nu doar in 2-3, ci împreună cu cei care mai simt şi mai trăiesc româneşte.Încă mai rumeg ...

2 comentarii:

  1. Un om pe care eu îl consider prieten, deşi nu ne-am cunoscut încă decât virtual şi facem parte din generaţii diferite, îmi spunea cu ceva timp în urmă că ei, ,,majoritatea diabolic de democratică” au creeat statul sferă, pe care vrei să îl agăţi, dar nu ai cum să îl apuci. Este tipul de stat în care, dacă încerci să rezolvi o problemă mergând din aproape în aproape, dar numai înainte, vei ajunge inevitabil în locul de unde ai plecat.
    Unde este poporul român? Poporul român este asmuţit împotriva lui însuşi, bugetar contra privat, medic contra profesor, militar contra lucrătorului în administraţie, pensionar militar contra pensionar civil…iar în no man’s land stau ei , oftând ,,neputincioşi” , sărutînd pe obraz pe fiecare dintre noi şi numărând bucuroşi arginţii de la FMI.
    Personal nu mai am aşteptări nici de la viitoarele alegeri, pentru că iar maşinăria unora va merge mai bine decât cea a celorlalti, pentru că la Paris vor vota iar câte 150 de persoane pe oră cu două ştampile de vot, pentru că iar un domn, de data asta un alt domn, ne v-a spune într-o dimineaţă de luni: Un fleac! I-am ciuruit! , pentru că , chiar dacă votăm toţi cei 18 milioane cu drept de vot, vor ieşi la numărătoare 20 de milioane de voturi…şi toate astea pentru că România este locul unde principiile se vând! Ba mai mult, se vând pe bani puţini! Participantul la mitingul de protest îşi vinde prezenţa pentru 80 de firfirei, pe care îi bea, însetat după atîta danţuială în piata victoriei, în prima cârciumă ieşită în cale pe drumul către casă, parlamentarul îşi vinde votul decisiv pentru câteva zeci de mii de euro şi asta în timp ce un bărbat disperat se aruncă de la balconul sălii de şedinţă sau o învăţătoare refuză hrana de peste două luni, nu mai pomenesc aici de antifonatul spărgător de seminţe care nu vinde principii, pentru că pur şi simplu nu are, dar votează şi el în schimbul unei pungi cu alimente.
    Poate ar fi mai bine sa se aleaga praful de tot şi de toate, măcar aşa vom stii de unde să începem, adică de la zero…
    george,

    RăspundețiȘtergere
  2. Prietenul tau stie probabil ca democratia era definita de pr Steinhardt ca o tiranie a maselor.
    Eu fac un pas mai departe si privesc democratia ca pe o tiranie a numerelor, a cifrelor si procentelor fara suflet.
    Nu poti discuta de principii si valori, pt ca in democratia dimboviteana am fost redusi de la persoane la numere si de la natiune la populatie.
    In acest cadru democratic (aproape fara legatura cu democratia elena de acum peste 2500-2700 ani)logica e simpla: 51% e mai bun decit si are drept de a conduce (=a exploata)pe nemernicul de 49%.
    Restul e doar o pozitionare mai buna la ciolan ...
    Prietenul tau a mai facut ceva: a pus alaturi in aceeasi sintagma democratia si semnul raului.
    Putini dintre paminteni (nascutii acestui loc) indraznim sa credem ca democratia e rea, ca nu ne trebuie, nu in aceasta forma.
    Cit despre spargatorii de seminte, dragul meu, ei pur si simplu nu ar trebui sa voteze in chestiuni care nu ii privesc.
    ACEI tigani, unguri, evrei, ori ce vor mai fi fiind, alaturi de acei romani care nu simt si nu vor sa traiasca romaneste, NU trebuie sa aibe drept de vot in pricini si chestiuni romanesti.
    Promit sa revin despre democratie

    RăspundețiȘtergere