A exista e un plagiat (Emil Cioran, „Sfîrtecare”)

A exista oricum, la grămadă, cupid, jalnic, temător, certăreţ sau a fi o persoană fiinţînd în mod demn, liber, minunat ?

„A fi” este un proiect personal şi personalizat şi nu are neapărat legatura cu a trăi, cu aderarea disperată la vieţuire.

Desfăşurarea acestor proiecte unice, irepetabile, aduce în mintea mea limitată, imaginea unui Creator, pe de o parte uimit cu bună pre-ştiinţă de comportamentul şi exprimarea fiecărui om ca persoană unică, pe de altă parte îndrăgind această comunitate de persoane.

Fireşte, există un echilibru între acceptabil şi opusul său, însă acest echilibru se află într-un cu totul alt loc decît l-aş înţelege eu.Spre exemplu, cînd patriarhul Avraam solicita clemenţă pentru lumea răvăşită de păcate, îndrăzneala lui de om al lui Dumnezeu îl poartă într-un soi de negociere aproape disperată dar total dezinteresată (la urma urmei, cetăţenii Sodomei şi Gomorei nu-i erau nici măcar apropiaţi în marea lor majoritate): Creatorul acceptă aparent acest tîrg în care ar fi de acord să salveze lumea pentru doar cîţiva drepţi.

Cine altcineva legitimează şi face posibil (aprobă, „sponsorizează”, furnizează resurse) fiecare „a fi” în parte, dacă nu însuşi Dumnezeu ?

Şi cum e posibil ca un grup de ignoranţi şi tembeli să hotărască cine moare şi cine nu, cine are acces şi cine nu la mediul sanitar ?Simplu, pentru că fiecare din cei care tac în colţişorul lor crede că NU lui i se pregăteşte această crimă, că NU el este actorul acestei drame.

Domnul Lăzărescu a murit într-un mod vinovat, iar vina sare de pe umerii celor care au instituţionalizat un sistem criminal pe ai tuturor celor care s-au mulţumit să vadă în acest „caz” cel mult expresia artistică a muncii unui inspirat creator român în ale cinematografiei sau pur şi simplu un  „scrie despre unu’ n ziar c-a murit pe stradă”

„Să-şi dea demisia !”…

E o tîmpenie, aceşti oameni trebuiesc judecaţi public şi pedepsiţi exemplar.Criminalii nu trebuie demişi, ci traşi la răspundere.

Sănătatea, siguranţa şi cultura unui neam nu sînt pretexte pentru experienţele unor corijenţi eterni în materie de românism.Numitul Cseke Atilla, spre deosebire de Csibi Barna, are şi puterea şi investitura şi oportunitatea de a face crime împotriva acestui popor, nu doar de a spînzura păpuşi.

Dacă ne vom petrece clipele vieţuind ca nişte cópii penibile ale modelului de sclav economic doar pentru că ne închipuim că nu noi vom muri sau suferi primii, nu îl vom susţine pe bătrînul Avraam în încercarea total dezinteresată de a-şi salva semenii.Dacă nu dăm doi bani pe fiinţare, pe a trăi demn, liber şi în respect pentru celelalte creaţii, atunci merităm nu doar boci şi udre şi băseşti şi antoneşti şi ilieşti, ci să ne ştergem cu totul din istorie.