Probleme de memorie

Îndemnul meu la reacţiune pare a se dilua atîta vreme cît nu justific deplin în demersul meu cu ce anume compar situaţia actuală şi de unde îmi iau argumentele.

„Cine uită, nu merită !” (Nicolae Iorga)

Fără să trăiesc în trecut fac totuşi eforturi de a-l înţelege, de a pricepe de unde venim, care ne e locul şi ce ne defineşte ca naţiune.Nu pot emite pretenţii la un prezent decent şi un viitor mai bun dacă nu îmi cunosc istoria.

„Cine îşi uită trecutul, e condamnat să îl repete” (George Santayana)

Acest trecut are şi bune şi rele.Precum profesorul de matematici nu îţi predă calculul integral atîta vreme cît mintea ta nu cuprinde ecuaţiile de gradul doi, tot aşa, istoria, prin graţia divină, îţi pune în faţă aceeaşi problemă, căreia, schimbîndu-i parametrii, se aşteaptă să-i elaborezi soluţia corectă.

„Dacă vrei să ucizi un popor, suprimă-i memoria” (Milan Kundera)

Azi n-avem chef de lecţii de istorie, prezentul împrumutat şi dictat sau copiat de la alţii e mai lesne şi mai atrăgător.E mai simplu să-i reţinem pe pepe, bote, boc,  primaru’ care este, decît să pronunţăm rapid numele a trei conducători români din secolele trecute.

E super-tare, cool sau cine mai ştie cum, să ştii să foloseşti un smart phone, dar e jignitor şi enervant să faci apel la istoria neamului a cărui limbă o stîlceşti cu tupeu.

Harta Diktatului de la Viena nu e trecută în memoria „gipiesului” iar printre punctele de interes nu se regăsesc monumentul de la Moisei, statuile lui Iancu sau Horia, ori ruinele frămîntate ale cetăţilor dacice.

Boala Alzheimer e un hoţ şi un criminal feroce, nemulţumit doar cu trupul, ci îţi vrea şi demnitatea şi spiritul doar pentru că poate.Ne sperie dar o percepem ca pe ceva ce se întîmplă altora.

Neamul nostru moare de parcă e vorba de altcineva, nu de noi, iar românul vajnic şi plin de el, dispreţuieşte recursul la memorie şi se vrea modern, european, planetar …

Iorga, Santayana, Kundera, oameni de cultura, din spaţii şi timpuri diferite, cu caractere diferite.Dar ce ştiau ei ?