Bacalaureatul unei națiuni

Am încercat să nu mă hazardez în aprecieri asupra acestui subiect, dar ...

O primă reacție aproape necontrolată a fost aceea de a judeca, de a-i acuza pe copiii și părinții inconștienți și de a considera acest examen ca pe un duș rece.

Numai că nu e așa.

După dușul rece te trezești, te ștergi și te întorci la normal.
Dar nouă ne lipsește normalitatea.
În plus, nu am nici un drept să judec, să acuz o generație care nu e vinovată decît că și-a urmat modelele.

Modelele performante ale ultimilor 15 ani, cam acea perioadă ce poate fi regăsită în memoria colectivă a generației care ”a bușit bac-ul”, se învîrt între maneliști, fotbaliști jalnici, politicieni corupți și impostori, europarlamentari semianalfabeți, dizeuze care-și latră goliciunea, etc.Numele care răsună în timpane se pronunță iri, moni, pepe, x6, mutu, z[voranca, serie 3, bahmu, boc, i-phone 4, nuți, minune, clubbing, vijelie, băse, ... Unde să mai încapă savanți, poeți, teoreme, cultură, știință, bun-simț ?

Valorile ce construiesc atitudini și caractere, pendulează între violență, minciună, hoție, pornografie, bani ”cîștigați ușor”, homosexualitate, ”fițe”, singurătate, turmă ...

Comunicarea se face ”house”, de suprafață, urlînd fără noimă, de pe poziții de putere sau influență, în grabă, fără ascultare.Nu de la suflet la suflet, nu de la minte la minte.Trupul se mișcă greoi, doar la țipete...

Eșecul unui copil este în cea mai mare măsură eșecul celor care răspund de creșterea și educația lui, de siguranța și bunăstarea celui care poartă în el viitorul.

Eșecul acestei generații (și să nu ne amăgim, răul e mai mare, doar acești copii au fost sancționați) este eșecul părinților și al profesorilor.

Eșecul profesorilor este o rezultantă a proastei pregătiri individuale, a proastei guvernări, a lipsei de mentorat și valori autentice, a lipsei de solidaritate a societății în ansamblu ca și a jocului făcut de sindicate.

Eșecul părinților este de asemenea generat în parte de lipsa de credință și de consiliere spirituală adevărată, de trădările succesive ale politicienilor, de dezorientarea economică, de lipsa de perspective dar și de fuga de adevărata responsabilitate.

Concluzia mea este clară: nu doar acești elevi au picat bacalaureatul, ci întrega națiune.Acest examen a fost picat de guverne și politicieni, de biserică (nu doar cea ortodoxă), de poliție și de societatea civilă.

Este mincinos și idiotic să te lauzi că faci reformă și să arunci într-o societate bolnavă, cu o economie putredă, zeci de mii de noi șomeri fără diplomă sau vreun dram de experiență.

Este total incorect să pedepsești o generație care s-a adaptat așa cum a putut și pe calea cea mai directă, la ceea ce îi oferea societatea mai simplu și comod – vise deșarte, chiul, lipsă de răspundere, distracție, batjocură, surogatul vieții ”ca în vest”  - și să nu iei nici o măsură împotriva celor care au bulversat învățămîntul cu reforme ridicole, a celor care și-au trădat menirea de dascăli și formatori de caractere, a celor care în mod drăcesc promovează ”valorile” de mai sus.

Este jalnic, patetic, să rînjești satisfăcut de pe scaunul de ministru că ai demonstrat că sîntem o națiune de proști, în timp ce știi sigur că ești un impostor și analfabet al responsabilității pentru educația acestei țări.

Desigur, această radiografie era necesară – nu analiza îmbolnăvește, ea poate doar să ajute.

Să stai însă în fotoliu, judecănd și apostrofînd niște copii care nu au altă scuză decît că sînt un produs al acestor vremuri, nu mi se pare normal.

Acest examen picat de o întreagă națiune trebuie să genereze reacții și ambiții firești de întoarcere cu toată puterea la normal, la Adevăr.
Ce așteptăm? Să vină un viitor care să confirme acest prezent găunos ?
Nu vom mai fi acolo ca să pricepem.Nu ca națiune.Nu ca români.

Îi felicit din tot sufletul pe toți care au ajuns cu bine la final sau mai mult, au luat note meritorii.

Îi laud pe profesorii care în ciuda neputințelor materiale nu și-au uitat menirea și au dat roade bune.

Sînt alături de părinții care au înțeles adevărata natură a sacrificiului și au reprezentat cu responsabilitate tutorii de care au nevoie plantele unui viitor incert.

Îi încurajez și îi rog pe cei care au picat să încerce mai mult.Ei sînt abia la început.Poate și noi.