Cînd statul pretinde că ştie mai bine ce e bine pentru tine, pentru oricare din noi, dar în acelaşi timp ne dor toate şi nu suntem happy, poate ar fi bine să renunţăm la acest STAT cu tot ce presupune el.
Dacă cineva ar minţi pe oricine în faţă, ar fura de la mame, bătrîni şi copii, dacă ar produce teroare, panică şi nesiguranţă şi ar cere şi bani pentru toate astea, în cel mai bun caz ar fi izolat la un spital de boli nervoase sau altfel, ar fi linşat.
Dacă în pielea acestui personaj se află STATUL atunci ne grăbim cu toţii să ne plătim impozitele, să ne jucăm de-a votul, să aplaudăm cînd justiţia apreciază ca fiind corecte furtul şi impostura robertei anastase, ori ne socotim fericiţi şi mîndri de aşa miniştri, de aşa preşedinte !
Ce cultură, ce grijă faţă de popor, ce distincţie, ce măreţie, ce abnegaţie (ce-o fi aia, doar mi-am propus să nu mai folosesc cuvinte din dex la întîmplare) !
Ne necăjim cînd ni se măsoară acelaşi lucru cu două ocale diferite, însă ne-am pierdut coloana vertebrală şi bărbăţia.Au rămas doar bocete subţiri, pălăvrăgeli ieftine sau vrute ironii intelectuale, ancorate în promisiuni de modernitate şi multiculturalism european ori de aiurea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu