Metoda clasică de abordare a unei probleme este să mă întreb ce este de făcut.Şi brusc încep să curgă modelele de bună practică, răspunsuri pragmatice, tehnice, filosofice.Fac apel la metode cognitive, intuitive, gîndire laterală, etc.Măsor, analizez, întreb, cercetez, documentez.
Iar răspunsul sau soluţia într-o problemă destul de gravă, aşa cum este starea naţiunii române în contextul actual, poate să se lase aşteptat/ă din perspectiva acţiunilor.
Mă întreb însă astăzi din perspectiva non-acţiunilor : Ce NU ar trebui făcut sau ce nu ar mai trebui făcut ?
Uneori soluţia (sau începutul corectiv) e mai aproape din direcţia în care faci bine dacă pur şi simplu NU FACI RĂU sau NU REPEŢI GREŞELILE de pînă acum.
În Sfînta Scriptură există 10 porunci.Să nu …de 10 ori, dar „acoperitor”.
La întîmplare: Să nu furi - ai auzit roberta ?
Să nu minţi – ai auzit băsescule ?
Să nu ucizi – cum e treaba asta cseke ?
Dar nu ei, ci NOI, ceilalţi, atîţia cîţi mai suntem, trebuie SĂ NU …
Într-o societate în care persoanele în marea lor majoritate răspund pozitiv măcar la aceşti 10 „să nu …” e greu, aproape imposibil să se nască sisteme de conducere ca cele de care am avut parte în ultimii 65 ani.
Dacă sîntem într-o fundătură poate ar trebui să ne întoarcem la acea răscruce definitorie din istorie şi să încercăm o altă opţiune, un alt drum.
Dacă în această formulă de guvernare a unui popor (vestita democraţie românească) s-au terminat opţiunile reale, atunci poate ar trebui să schimbăm fundamental contextul.
În lumea lui a avea, a dărui şi a împărţi sînt semne de slăbiciune şi prostie.
Să nu ai alţi dumnezei …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu