Gînduri la intrarea în Postul Păresimilor

Procesul Mîntuitorului a fost în vremea romană un fapt minor, fără răsunet, cu personaje neimportante.După dreptul roman însă, acest eveniment fără importanţă s-a constituit într-o eroare judiciară gravă.Asijderea şi după canoanele evreieşti ale vremii.

Sub influenţa conducătorilor iudei, procesul a luat o turnură politică: bărbatul care, potrivit unor informaţii, ar fi intrat in ovaţii şi osanale în Ierusalim cu doar cîteva zile mai înainte, era în fapt un acuzator al afacerilor din Templu şi un critic fără cusur al păcatului, indiferent dacă acesta era comis de oamenii simpli sau de mai marii vremii.

Conducătorii iudei au sacrificat tot ce aveau mai de preţ ca să scape de acest Iisus (cu excepţia banilor, unde au plătit un preţ zgîrcit tocmai pentru împlinirea scripturilor): au încălcat TORA în repetate rînduri, şi-au tulburat sărbătoarea paştilor, au necinstit însemnele credinţei (Caiafa şi-a rupt hainele arhiereşti), şi-au pătat cinstea şi bunul nume prin batjocorirea Nevinovatului.Dar mai ales au strigat „Sîngele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.”Matei ( 27:24-25).

Lîngă acest tablou asupra căruia revin cu înfrigurare în ultima vreme, alătur două ştiri:

1.Papalitatea i-a absolvit în întregime şi în totalitate pe evrei în privinţa patimilor şi morţii Mîntuitorului.(nota mea: evreii înşişi şi-au cerut judecata şi pedeapsa, dar probabil au obosit să tot poarte statutul de deicizi şi fratele de la Vatican s-a hotărît să îi mai aline)

2.Biserica ortodoxă română funcţionează ca o instituţie „non-bancară” şi împrumută enoriaşii (mireni, preoţi) cu sume de bani cu dobîndă de 6%.

(nedumeririle  mele:

- unde începe camăta şi se sfîrşeşte dobînda ? cine justifică astfel de calcule ?

- să nu aibă iubirea de arginţi nimic de a face cu calcularea dobînzilor?

- e chiar atît de strălucit exemplul Vaticanului privind gestionarea banilor încît ar trebui urmat?

            - deoarece mai marii din Dealul Patriarhiei sînt călugari, e cel puţin curios mecanismul mintal al unui votant al sărăciei liber asumate în elaborarea unui plan financiar de tip bancabil; să fie asta normalitatea ortodoxă ?)

             

S-a bătut multă monedă pe conflictul dogmatic, moral dintre iudei şi Creatorul lor.Atenţia mea pică însă acum şi pe un aspect despre care nu se vorbeşte cu multă convingere (şi aici s-ar putea să greşesc eu foarte tare): vorbele şi faptele Mîntuitorului îi atingeau la pungă iar răbdarea lor a luat sfîrşit atunci cînd Adevărul şi-a revendicat locul în spaţiul sacru alungînd afaceriştii ce creşteau la umbra Templului.

           

            Nu foarte departe de acest şir de idei pot înţelege că ispitele sînt mari în lumea banilor nu numai pentru mireni ci şi pentru călugării încercaţi şi avansaţi pe trepte ierarhice.Dar nu te ţine nimeni cu forţa pe scaunul vlădicesc (mă înşel ?) şi mai ales, nu da legea pămîntului pe obiceiuri papistăşeşti.
            Întreb acum: Cine are de cîştigat din aceste împrumuturi cu adevărat?